Despre literatura si politica rusească – Tolstoi, Karenina, Lenin-Ulianov, Maslova-Kaplan, Chapaev…
După moartea Annei Karenina sub roțile unui tren, de educația fiicei Anna se ocupă Karenin. Vronski se transformă într-un monstru în ochii societății, iar toți cei care obișnuiau să o calomnieze pe Karenina îl aleg acum pe Vronsky ca țintă. El este nevoit să părăsească Moscova, dar nici înalta societate din Sankt Petersburg nu îl acceptă. Urmele lui Vronsky se pierd undeva în adâncurile Rusiei.
Karenin îi crește pe copiii lui: Serghei și Anna la fel de strict. Dar Annei când crește i se pare că o tratează deosebit de aspru. Serghei uneori, dând vina pe Anna pentru moartea mamei sale, o amenință că tatăl ei o va lăsa fără moștenire, că nu va vedea o societate decentă și că, de îndată ce va crește, va fi aruncată în stradă.
Romanul lui Lev Tolstoi nu este păstrat în casa Kareninilor, dar Anna l-a citit destul de devreme, iar în inima ei se aprinde dorința de răzbunare. În 1887, mai multe evenimente coincid simultan: Karenin moare, Serghei Karenin își îndeplinește amenințarea – o dă afară pe Anna din casă și se sflă că Vronsky este în viață. Aproape ruinat, fostul ofițer strălucit locuiește într-un mic oraș de pe Volga. Cu ultimii bani, Anna cumpără un bilet de tren și, după ce a furat un revolver din casa Kareninilor, pleacă să se răzbune pe tatăl ei.
Vronsky trăiește singur în orașul Simbirsk de pe Volga. Lumea chiar și a unui oraș atât de mic, după publicarea romanului Anna Karenina, nu-l acceptă, iar Vronsky este nevoit să se învârte în societatea joasă. Într-o zi, întâlnește acolo un cuplu ciudat de foști condamnați care au fost recent amnistiați. Numele lui este Rodion Raskolnikov. Tanara lui iubita este Katya Maslova. Vronski este atras de Raskolnikov și de faptul că, din întâmplare, amândoi au devenit eroi ai romanelor. Katya Maslova, o fostă prostituată care și-a ucis iubitul, este invidioasă pe amândoi și spune uneori: „Îi voi scrie lui Lev Tolstoi, el mă va introduce și pe mine într-un roman”. Ea chiar scrie uneori seara ceva ca un jurnal și apoi trimite foile sale la Yasnaya Polyana lui Lev Tolstoi. La muncă silnică, ea s-a dat la Raskolnikov, care era văduv acolo, dar în libertate, bătrânul Rodion Raskolnikov nu poate fi comparat cu Vronsky, care a păstrat manierele capitalei și ea îl alege pe Vronsky.
Raskolnikov este disperat, dar el însuși nu mai poate ridica mâna împotriva unei persoane. El decide să găsească executorul răzbunării sale. Alegerea lui Raskolnikov revine unui licean de șaptesprezece ani, al cărui frate a fost recent executat pentru încercarea de a-l asasina pe țar. Volodya Ulyanov, care a citit despre soarta lui Rodion Raskolnikov, este de acord și cu o praștie, aproape directă, cu o minge de plumb în tâmplă, îl ucide pe Vronsky. Oamenii aleargă la strigătul lui Maslova, o mulțime se adună și, în acel moment, Anna Karenina ajunge cu mașina până la casă cu careta. Ea înțelege că a întârziat, că nu se mai poate răzbuna.
Seara, la hotel, află numele școlarului care l-a ucis pe Vronsky și că în oraș s-a instalat un fel de conspirație a tăcerii. Din compasiune pentru mama lui Ulianov, care își pierduse deja unul din fii și pentru că oricum nimeni nu l-a iubit pe Vronsky, în certificatul de deces al lui Vronsky moartea este înscrisă caa o apoplexie. Anna, care nu are mijloace de subzistență, se întâlnește cu un comerciant într-un hotel și pleacă cu el pe un vapor.
Maslova este în disperare, ea este pe cale să nască, dar nu vrea să se întoarcă la Raskolnikov. După ce a așteptat nașterea, ea își aruncă fiica nou-născută într-o familie evreiască săracă și ea însăși se sinucide. Familia evreiască Kaplan a adoptat copilul găsit, pe care a numit-o Fanny. Fata știe cine este de vină pentru faptul că trebuie să fie crescută într-o familie de evrei. Fanny decide să se răzbune.
Anna Karenina fiica duce un mod de viață deliberat în distracție, viața se transformă într-o serie de companii beți și într-o tranziție de la un comerciant la altul. Anii trec. Într-o zi din toamna anului 1910, după o desfătare în stare de ebrietate într-un hotel ponosit, Anna găsește cărțile lui Lev Tolstoi „Anna Karenina” și „Învierea” citite de servitori. O veche durere izbucnește în sufletul Annei și începe să i se pară că Lev Tolstoi este de vină pentru toate, că el este vinovat pentru faptul că fratele ei a dat-o afară din casă. Anna decide să-l omoare pe Tolstoi și merge la Yasnaya Polyana, trimițând o telegramă de amenințare pe parcurs. Leo Tolstoi înțelege că aceasta nu este o glumă, el renunță la tot și fuge de la Yasnaya Polyana. Pe drum răcește și moare. Anna a întârziat din nou. Din nou îea ncearcă să-și înnece amintirile în vin.
Anna își vine în fire abia în 1917, când află că la Petrograd a avut loc o revoluție și că același elev de liceu din Simbirsk care l-a ucis pe Vronski este în fruntea acesteia. Acesta este singura persoană care a făcut ceva pentru Anna. Anna acceptă revoluția, părăsește orașul ocupat de albi și se alătură detașamentului roșu, comandat de Vasily Ivanovich Chapaev. Ea devine mama acestui detașament, îi spală pe luptători și gătește mâncare. Uneori, în luptă, i-a locul la mitralieră. Pentru aceasta a fost supranumită Anna-mitraliera. Uitându-se la ea, comisarul detașamentului, care s-a transformat deja într-o divizie, Furmanov spune: „Voi scrie un roman, cu siguranță voi spune despre ea, doar că va trebui să-i schimb numele de familie, altfel lumea nu o sa creadă. Și o voi face mai tînără.”
În 1918, Fanny Kaplan îl gășește pe Lenin lângă uzina Michelson și, spunând: „Amintiți-vă de moartea tatălui meu”, trage în Lenin dintr-un Browning. Ea este rapid executată, astfel încât nimeni să nu afle că Lenin a fost în tinerețe un criminal.
Cartierul general al lui Chapaev piere, doar Anna rămâne în viață, pentru că pe ea a recunoscut-o comandantul albilor, Serghei Karenin, fratele ei.
Războiul civil se încheie și Anna se mută la Moscova pentru a-l vedea cel puțin ocazional pe Lenin, dar în 1924 Lenin moare, iar viața Annei își pierde orice sens. Ea decade și se duce la muncă ca menajeră.
Într-o zi, mergând la magazinul după ulei de floarea-soarelui, în drum spre casă și vede șinele tramvaiului își amintește brusc de moartea mamei sale. Tramvaiul care se apropie i se pare că este același tren. Îngrozită, Anna fuge, aruncând o cutie de ulei de floarea-soarelui pe linia de tramvai lângă Iazurile Patriarhului…
