Bărbații se îndrăgosteau de Marlene Dietrich și își pierdeau capul, cunoștința de la manierele ei rafinate, frumusețea ei și, mai ales, de ascuțimea minții ei. Pentru că mintea lui Marlene era extraordinară, în ciuda faptului că în capul și viața ei era totul amestecat.
În 1937 ea a decis să plece în Austria pentru a-și vedea părinții. Acesta a fost momentul unor certuri foarte ascuțite între mamă și fiică, pentru că mama aproba regimul hitlerist, iar Marlene Dietrich îl ura pe Hitler și ura fascismul.
Ea i-a scris lui Papiliain (cum îl numea ea pe soțul ei): „Ce prostie ca se duce Chamberlain la Munchen pentru a încheia un acord. Chiar crede că cineva va lua acest acord în serios? Acești germani câștigă timp, nimic altceva. Englezii sunt un popor foarte ciudat.”
Ea nu credea în germani și chiar în acel moment au venit la ea reprezentanți ai lui Ulrich Ribbentrop. Desigur, a fost decretul lui Hitler ca marea vedetă mondială să se întoarcă în Germania. Dar ea i-a dat afară. Iar „naziștii” au strigat: „Heil, Hitler!” Marlene clocotea de furie, la faptul că Hitler a îndrăznit să-i facă o asemenea ofertă. Și după aceea, ea i-a scris lui Papiliain: „Războiul este inevitabil și trebuie să ne adunăm repede lucrurile și să plecăm!” Și a plecat în America. Apoi a venit și familia ei acolo. Împreună s-au stabilit la Hollywood, inclusiv Erich Remarque, care era considerat și un membru al familiei ei.
Marlene a aflat din întâmplare că celebrul actor francez Jean Gabin venea la Hollywood. Ea tocmai vizionase filmul „Embankment of the Mists”, unde Jean Gabin a fost filmat practic cu soția sa, celebra vedetă franceză Michelle Morgan. Dietrich a văzut acest film de multe ori. Și aștepta cu nerăbdare sosirea lui Gabin. Potrivit tradiției, ea i-a scris „papilianului” ei: „Mai întâi trebuie să-l cunosc! Imediat, de îndată ce apare la Hollywood. Iar Jean Gabin însuși nu s-a simțit confortabil la Hollywood.
El a fost stabilit în același bungalou cu Erich Remarque, vizavi de casa lui Marlene Dietrich. Și așa s-au cunoscut. Aceasta a fost probabil cea mai puternică iubire a ei, dintre toate nenumăratele aventuri amoroase care s-au întâmplat în viața ei. Marlene avea nevoie să aibă un idol, un Dumnezeu, iar Jean Gabin a devenit Dumnezeul ei. Talentul lui a jucat și el un rol important. În inima ei, ea a visat la un rol de film comun cu el. Și a făcut tot posibilul pentru a se asigura că va fi filmat și a fost un succes. Dar americanii au fost indiferenți față de film. Gabin era un bărbat domestic, iar Marlene se plângea cât de ghinionoasă era. La urma urmei, Erich Remarque era și el om de casă, nu-i plăcea o societate zgomotoasă, preferând tăcerea. Iar Jean Gabin s-a dovedit a fi la fel de liniștit. Ea a trebuit să învețe să gătească și a stăpânit această abilitate remarcabil. Ea a început să găzduiască un număr mare de emigranți francezi. Dar dragostea lui Marlene pentru viața de noapte „a învins”, ceea ce a dus la certuri cu Gabin.
Nu și-a putut distruge dragostea pentru dans, baruri de noapte, iar lui Jean nu i-au plăcut toate acestea. Dar ei aveau o pasiune care a avut un efect pozitiv asupra carierei ei. Și tot ceea ce făcea ea în cinematograf în anii 1940 a fost un succes incredibil. Iar Gabin era foarte îngrijorat că nemții au intrat în Paris și de aceea a decis să meargă pe front.
După plecarea sa, Marlene era obsedată de gândul la un singur lucru – cum să ajungă pe front. Împreună cu croitoreasa ei, a pregătit rochii de lux și, în același timp, a făcut o uniformă militară rafinată și a plecat în Algeria. Erau trupe americane acolo și ea credea că Jean Gabin se numără printre ei. Dar ea l-a întâlnit nu în Algeria, ci în nordul Italiei.
Nu se puteau îndepărta unul de celălalt. Marlene era șocată de faptul că își vede persoana iubită, fața lui, că îi aude vocea ușor răgușită.
Deja mai târziu, în anul 1944, a susținut un număr nesfârșit de concerte pentru americanii care se aflau în Italia.
Desigur, Marlene și-a asumat un mare risc. La urma urmei, ea putea muri sau putea fi capturată. Dar a avut noroc să supraviețuiască, deși i s-au întâmplat probleme. Marlene o durea piciorul și a fost internată la spital. Mai târziu, picioarele vor fi cel mai dureros loc din corpul sănătos în exterior al genialei Marlene Dietrich.
Pentru contribuția ei neprețuită, a primit ordinul Legiunea de Onoare de la guvernul francez, care i-a fost înmânat de Charles de Gaulle. Și de la guvernul american, Marlene a primit cel mai înalt premiu – „Ordinul Libertății” și multe medalii pentru serviciile sale în anii de război. Și acum Marlene se confrunta cu întrebarea: ce să facă în continuare?
Marlene s-a întors la Paris. Gabin a insistat ca ea să depună cererea de divorț și să se căsătorească cu el. Dar ea a simțit că nu poate deveni o soție respectabilă, așa că s-a urcat într-un avion și a zburat în America pentru a filma un film. Jean Gabin nu a iertat-o pentru asta.
El i-a scris: „Înțeleg că nu există femei ca tine pe lume și nu vor exista. Cred cu groază că îmi voi trăi restul zilelor fără tine. Și totuși te părăsesc și nu mă mai întorc niciodată la tine. Voi încerca să-mi construiesc viața, deși tu ești singura și marea mea pasiune.” Ea a plâns.
Între timp, Gabin s-a căsătorit cu adevărat și destul de repede. Soție i-a fost o fată de 18 ani care i-a născut ulterior trei copii și cu care a trăit toată viața.
Marlene l-a întâlnit întâmplător pe Champs-Elysées, el a trecut pe alături și nu a salutat-o. Marlene era disperată.
Când Jean Gabin nu mai era, văduva lui va publica note din jurnalele soțului ei: „Ieri am dat de Marlene Dietrich. Și mi-am dat seama că dacă mă opresc, atunci o secundă și eu voi părăsi totul – casa, copiii, soția, toată cariera mea, și voi merge după ea, pentru că o iubesc. Te iubesc așa cum te-am iubit mereu.”
