Pentru cei mai multi dintre noi George Stanca a fost poetul, pentru altii publicistul, nascut pe 7 mai 1947 la Buftea. Eu l-am descoperit Pe George Stanca in 1971 in revista ”Săptămâna” la rubrica unde ne scria despre muzica, in general despre rock. Asta era generatia noastra, ce sa-i faci. Iar el facea treaba buna aici din 1971. Imi mai aduc aminte ca scria la Scinteia Tineretului, iar din 1973 a inceput sa scrie in Flacara lui Adrian Paunescu. Adica a trecut de la Eugen Barbu la Paunescu. Doi prieteni, ca sa zic asa.
Biografia lui George Stanca
In perioada 1973 – 1975 George Stranca a fost si redactot muzical si reporter pentru Cenaclu Flacara. Lui ii se datoreaza poate cariera muzicala multi solisti invitati sa cante in Cenaclul lui Adrian Paunescu, el fiind cel raspunzator de rock, pop si folk. Asa se face ca pe langa poet si publicist, George Stanca a devenit si reporter. Meserie pe care nu a mai lepadat-o pana la moarte. O moarte prematura as zice eu, la doar 71 de ani. Pentru ca DA, George Stanca a murit pe 4 februarie 2019.
Un lucru mai putin laudabul a fost faptul ca si-a insusit traducerea Jurnalului lui Tolstoi, fapt pentru care a fost condamnat la un an cu suspendare in 2013. Dar ca sa fie si aici un pionier, el este primul roman condamnat la noi in tara pentru plagiat! Ca sa nu fie confuzii, este vorba de romanul Jurnal, tradus din limba rusa de Janina Ianoși. In mod evident poetul a fost inmormantat la Cimitirul Bellu din Bucuresti. Iar pentru ca a fost un rapidist infocat a plecat din lumea noastra cu cateva obiecte pe care le-a iubit atat de mult: pălăria, fularul cu însemnele echipei de fotbal Rapid. Alaturi de el au mai plecat si tricolorul langa o iconita cu Maica Domnului.
De fiecare data cand se stinge un astfel de om, apar coincidente stranii, asa ca nu o sa le publicam aici decat peste un an de la decesul lui George Stanca. Dar ca lasam mai jos ultimul sau inteviu. Odihneasca-se in pace!
